pe din două

См. также в других словарях:

• doi — DOI, DÓUĂ num. card. Număr având în numărătoare locul între unu şi trei şi indicat matematic prin cifrele 2 şi II. ♢ (Adjectival) Vine cu doi prieteni. ♢ loc. adv. În (sau din) două vorbe (sau cuvinte) = pe scurt, fără multă vorbă. La doi paşi =… …   Dicționar Român

• dublu — DÚBLU1 s.n. v. dublă. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DÚBLU2, Ă, dubli, e, adj. 1. (Adesea substantivat) Care este de două ori mai mare sau cuprinde de două ori mai mult în raport cu o cantitate dată; îndoit. ♢ Cuvânt (sau… …   Dicționar Român

• binar — BINÁR, Ă, binari, e, adj. 1. Compus din două unităţi, din două elemente; care se divide în câte două elemente. 2. (Despre plante) Cu organele dispuse perechi. 3. (mat.) A cărui bază este numărul doi. ♢ Relaţie binară = relaţie care are loc între… …   Dicționar Român

• punct — PUNCT, puncte, s.n. I. 1. Semn grafic mic şi rotund, asemănător cu o înţepătură de ac, folosit ca semn de punctuaţie, pentru a indica pauze între propoziţii sau fraze independente, pentru prescurtarea unui cuvânt sau care se pune deasupra… …   Dicționar Român

• duplex — DÚPLEX, duplexuri, s.n. 1. Procedeu sau (concr.) aparat care permite comunicarea simultană bilaterală între două posturi telegrafice sau telefonice. 2. Procedeu de reproducere în două culori a unor ilustraţii monocrome (prin contrast). 3. Hârtie… …   Dicționar Român

• pereche — PERÉCHE, perechi, s.f. (De obicei urmat de determinări) l. (Adesea cu valoare de num. card.) Grup de două fiinţe de acelaşi fel. ♦ (Adverbial; cu valoare de num. distributiv) În grup de doi, doi câte doi. ♦ spec. Cuplu de dansatori. ♦ Grup format …   Dicționar Român

• cruce — CRÚCE, cruci, s.f. I. 1. Obiect format din două bucăţi de lemn, de piatră, de metale preţioase etc. aşezate perpendicular şi simetric una peste alta şi constituind simbolul credinţei creştine. ♢ expr. A pune cruce cuiva (sau la ceva) = a… …   Dicționar Român

• ionic — IÓNIC1, Ă, ionici, ce, adj., s.n., s.m. 1. adj., s.n. (Stil, ordin etc. arhitectonic) caracterizat prin coloane zvelte cu capitelul împodobit cu volute. 2. adj. (Despre construcţii sau elemente arhitectonice) Care ţine de ionic1 (1), care se… …   Dicționar Român

• jumătate — JUMĂTÁTE, jumătăţi, s.f. 1. Fiecare dintre cele două părţi egale în care se poate diviza un întreg; parte dintr un întreg divizat în două părţi aproximativ egale. ♢ Jumătate de măsură = măsură fragmentară, incompletă, numai pe jumătate. ♢ loc.… …   Dicționar Român

• diptic — DIPTÍC, diptice, s.n. Icoană sau tablou alcătuit din două plăci legate una de alta în aşa fel încât să se poată deschide şi închide ca o carte. ♦ p. gener. Operă literară sau muzicală alcătuită din două părţi. [acc. şi: díptic] – Din fr. diptyque …   Dicționar Român

• cuplaj — CUPLÁJ, cuplaje, s.n. 1. Faptul de a cupla; legătură realizată între două sau mai multe circuite electrice prin rezistoare, bobine, condensatoare etc. sau prin intermediul câmpului electromagnetic variabil. 2. Organ de maşină care face legătura… …   Dicționar Român